maculat -ă adj. 1 (despre lucruri, obiecte, încăperi etc.) înnegrit, jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, slinos, soios, sordid, <înv. și pop.> picat², scârnav, sleit², spurcat², <pop. și fam.> răpănos, <pop.> năclăios, năclăit, smolit, solzos, tăvălit, terfelit, zăbălos, zoios, <fam.> împuțit, păduchios, puchinos, puchios, pudos, <înv. și reg.> imălos, mazac, <reg.> dervelit, feștelit, fiiligos, lincăvit, lipos, lutos, mărdăgit, mârșav, mâșit, mâzgos, mocicoș, mozolit, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, piscoș, pogan, răpchinos, râpat, râpos², ronghioș, slimuit, soit, șiclit, tinos, <înv.> imat, scârn, smârceav, smârced, <fig.; reg.> puturos. Cămașa are gulerul maculat. De câteva zile folosește același șorț de bucătărie maculat. 2 fig. (despre memoria, amintirea, reputația etc. oamenilor) batjocorit, compromis², dezonorat, discreditat, necinstit, pângărit, profanat, <fig.> întinat, mânjit, murdărit, pătat, terfelit, <fig.; înv. și pop.> spurcat², <fig.; înv.> imat. A avut de suferit din cauza reputației lui maculate.